Stevia

Planta a fost folosită timp de secole de către localnicii din Paraguay și a durat mai mulți ani pentru a deveni cunoscută în restul lumii. În Europa, proprietățile și utilizarea acestei plante „magice” au fost cunoscute în secolul al XVI-lea de spaniolul Francisco Hernandez, care menționează folosirea sa ca îndulcitor și ca medicament, având proprietăți vindecătoare.

În 1887, Sandiago Bertoni a adus din nou la lumină stevia în lumea occidentală, alături de colegul său paraguayan Rebaudi, astfel încât actuala sa denumire botanică științifică internatională este Stevia rebaudiană Bertoni. Cuvântul stevia a fost dat în onoarea prof. Stevius din Paraguay.

În 1931, în Franța, chimiștii au izolat cei mai importanți îndulcitori ai Steviei și anume Steviozida si Rebaudioside A, care sunt responsabili pentru gustul ei dulce.

În 1970, în Japonia, Stevia a fost aprobată ca un produs alimentar și substitut pentru zahăr, în timp ce in aceeași perioadă a fost interzisă utilizarea îndulcitorilor chimici!

În data de 11 noiembrie 2011, Uniunea Europeană a adăugat stevia în lista alimentelor și băuturilor, cu un aport zilnic acceptabil de 4 mg per kilogram de greutate corporală pe zi. Astfel, începând cu data de 2 decembrie 2011, cu decizia Uniunii Europene, este legală utilizarea și consumul ei în țarile europene.

Este considerat de mulți ca fiind îndulcitorul mileniului, nu atât pentru valoarea sa îndulcitoare, cât pentru proprietățile sale calorice zero și efectele sale benefice asupra corpului uman.

Alăturat, enumerăm câteva dintre proprietățile de bază ale Grecosteviei, care o caracterizează ca un produs cu adevărat unic.